Scriitoare: Calvarul migrației este tot un fel de epidemie

PRIMEȘTE ACTUALIZĂRILE DIRECT ÎN VIBER SAU TELEGRAM

Claudia Partole este deținătoare a medaliei ”Mihai Eminescu”, a Premiului UNESCO, a Diplomei de Onoare a IBBY (Diploma Andersen) și a mai multor premii literare.

MOLDPRES: Stimată Doamnă Claudia Partole, ce-ați reușit să realizați în perioada pandemiei provocate de noul coronavirus COVID-19, cât ați stat acasă?

Claudia Partole: Am finalizat lucrul asupra unui roman – ”Straniera”, despre migrație. Este, într-un anumită măsură, o continuare a romanului ”Tötentanz sau viaţa unei nopţi”, reeditat în 2011, după călătoriile mele de atunci la Roma şi Veneţia, Italia. Și această lucrare este despre exodul moldovenilor la munci peste hotare și, în mod, special al femeilor noastre.

MOLDPRES: Ce reprezintă, în viziunea Dvs., fenomenul migrației?

C.P.: Fenomenul migrației este un fel de pandemie, care constituie o testare la rezistență a oricărui neam.

Migrația este foarte molipsitoare – pleacă unul, apoi altul, soția, soțul, sora, fratele, copiii, rudele, etc.

Să nu uităm, că la sfârșitul  secolului XIX, prin migrație au trecut  și italienii, spre exemplu.

Foarte mulți  dintre ei au emigrat atunci în SUA, în Brazilia, Canada, iar peste 20 de mii – în Balcani, inclusiv în România, mai cu seamă în orașul Tecuci.

Ei se deosebeau de ai noștri. Mulți dintre ei au revenit, peste câteva decenii, acasă.

Acum italienii, cei care au bunicii întorși din străinătate, sunt mai îngăduitori cu cei veniți în țara lor, inclusiv cu moldovenii.

Ei au altă atitudine – știu ce înseamnă un popor, care din anumite condiții, situații dictate în țara lor, iau calea bejeniei.

MOLDPRES: Pentru noi, moldovenii, ce înseamnă migrația din ultimele decenii?

C.P.: Este un fenomen foarte interesant această migrație, ea având multe părți bune și mai puțin bune.

Migrația ne afectează spiritual, înainte de toate, pentru că au plecat mai mulți intelectuali: profesori, savanți, medici, ingineri,  inclusiv deputați din primul parlament.

Ei se duc în speranța de a se întoarce acasă și, dacă se întorc, se confruntă cu alte probleme, legate de sărăcie, birocrație etc.

MOLDPRES: Totuși, cum e concepută cartea Dvs.?

C.P.: Cartea mea este formată din niște destine, majoritatea de femei. Am aici și bărbați, desigur. 

Dar majoritatea sunt femei, unde descriu tragismul de acasă și drama din străinătate. Pentru că nimeni n-a plecat de plăcere. Da, sunt și aventurieri.

Altceva că au suportat și suportă consecințele copiii, bătrânii și acest pământ – pământul nelucrat, copiii needucați și bătrânii nemângâiați.

Noi mângâiem alți părinți, alți bătrâni, pe care îi ajutăm să-și trăiască bătrânețea în liniște, dar părinții noștri mor acasă în suferință și în condițiile pe care le-au avut toată viața.

MOLDPRES: La ce mai lucrați acum?

C.P.: Adun ultimele materiale pentru biobibliografia mea, pe care a elaborat-o Biblioteca Națională pentru Copii ”Ion Creangă”.

Îi mulțumesc pe această cale Domnului Vitalie Zagavieschi de la ziarul  ”Glia Drochiană” din Drochia, care mi-a adunat toate materialele publicate atunci când eram elevă.

MOLDPRES: Vă mulțumesc pentru interviu.

Claudia Partole s-a născut la 14 iunie 1955 în satul Cotova, raionul Drochia. Absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia ziaristică a Universităţii de Stat din Moldova (1972-1977), scriitoarea Claudia Partole semnează, de-a lungul anilor, versuri, eseuri, proză şi dramaturgie.

Debutează editorial cu cartea pentru cei mici „Mahalaua veselă” (1982), apoi semnează și cărți pentru maturi – „Păsări suntem când ne naștem” (1992), „Psalmii Mariei Magdalena” (1995) ş.a.

A fost distinsă cu premii la Saloanele Internaţionale de Carte de la Chişinău (2002, 2005, 2006, 2009) și Iaşi (1995).

În 2009, a obținut Premiul „Vasile Vasilache” la Salonul Internaţional de Carte de la Biblioteca Naţională și în 2018 – Premiul Cartea Anului, Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret, pentru cartea „Invazia”.

Sursa

Scroll to Top